Copilaria

Copilaria....se presupune ca este cea mai frumoasa perioada din viata unui om.Posibil,insa doar pentru unii.Cei mai frumosi ani din viata mea,intradevar.au fost primii ani ,primii 5-6 ani cand nu aveam nicio problema,cand ma jucam cu prietenii,mergeam la gradinita si mai ales nu intelegeam problemele din jurul meu.Tot ce se intampla era prea complicat ca sa stau sa ascult sau sa "analizez".Eram prea mic.   Pana cresti se presupune ca nu ai probleme,ca nu stii ce inseamna sa muncesti,sa fii obosit,sa intretii o familie si cate si mai cate.Tu trebuie doar sa te joci ,sa razi ,sa fii plin de viata si dupa caz sa mergi la scoala sau la gradinita(insa astea nu sunt probleme)    As fi vrut sa fiu si eu asa:sa rad ,sa ma bucur de viata,sa ma joc mereu si sa nu-mi pese de nimeni si de nimic.Insa degeaba am vrut eu daca altii nu au vrut.Degeaba mi-am dorit sa ma bucur si sa ma joc cand nu am putut.Unii spun ca am avut totul:am avut familie,am avut sanatate(cele mai importante lucruri),am avut bani,jucarii si dulciuri cate am vrut DAR ei nu stiu ca nu am avut cel mai important lucru de care are nevoie un copil:afectiune,dragoste,iubire.    Parintii trebuiau sa merarga la lucru sa aduca bani,veneau obositi si nervosi.Eee si daca ar fi doar atat.Am inceput sa cresc si sa-mi doresc din tot sufletul sa plec,sa plec oriunde dar sa nu mai stau in casa-n care m-am nascut. Fiecare zi reprezenta un cosmar pentru mine care mi-a marcat viata fara sa-mi dau seama.Si desi era un "cosmar" de fiecare data era altfel :aceleasi personaje insa cu actiune diferita.  
  Conflicte ,vorbe urate si grele,injuraturi sau chiar si batai erau prezente in viata mea,a unui mic copil care incerca sa-si faca loc prin lume.Parintii desi aparent erau fericiti,tot timpul(De cand am inceput sa inteleg si eu)erau intr-un scandal continuu si niciodata cred,nu si-au dat seama cat de mult m-a afectat pe mine acest lucru.Ajungeam de la gradinita si ii vedeam separati ,tipau unii la altii.
 Tata o batea pe mama de multe ori chiar si in fata mea,un pui de om care striga mereu sa nu o omori,lasa-o si care plangea cat putea sufletelul lui mic.
   Mama ,o femeie geloasa care niciodata nu a renuntat sa-i reproseze tatalui ca are o amanta si ca o inseala.Mama cea care ar fi trebuit sa-si dea si viata pentru copilul ei ,era o alcolica (si in momentul de fata mi-e rusine sa ma laud cu ea).Veneam de la scoala(clasa1-2)fugind pe strada ca sa ajung acasa inaintea ei de la munca sa o pandesc sa nu bea pentru ca stiam ca daca acest lucru se intampla toata ziua va fi un scandal .De multe ori apucam sa ajung de la scoala insa altadata nu ajungeam la timp si cand veneam acasa,in loc sa fiu intrebata cum a fost la scoala sau sa poevstesc ceea ce mi s-a intamplat ,eram trimisa sa-mi fac temele sa mananc si daca vreau sa plec de acasa la joaca.
Nu aveam cu cine sa vorbesc deoarece mama nu ma asculta.Cand venea tata acasa eu plecam ,Imi amintesc cand am fugit la o prietena cu cateva strazi mai departe.Am ajuns la ea(aveam vreo 10 ani)si am inceput sa plang ,am rugat-o pe mama ei sa nu spuna ca sunt acolo daca suna cineva dupa mine sa ma duc acasa.Si stateam pana seara cand veneam ,de frica intunericului, singura, acasa.
Cand am ajuns clasa a7a am auzit o discutie in care parintii vorbeau sa divorteze.Am vorbit cu amandoi si le-am explicat cat de important este pentru mine ca ei sa-mi fie alaturi(urma capacitatea-primul examen al vietii mele-).Plus ca aveam colegi care mergeau in vacanta sau in weekenduri cu un parinte si restul zilelor cu celalalt.Nu vroiam sa ajung ca ei ,mi se parea ca mai bine sa traiesc in stres si sa fiu martora la bataile ce aveau loc intre ei decat sa ajung sa ma impart intre parinti.
Spre bucuria mea au ramas impreuna si nu s-au despartit insa chinul a fost si mai mare.Au aparut meditatiile ,eu nu mai puteam ajunge din timp acasa ,veneam obosita si fara putere ca sa mai intervin intre ei.
Intruna din zile ,cand am ajuns acasa de la scoala mama era beata si il tot suna pe tata sa vina acasa ca e tarziu.Nu puteam vorbi nimic cu ea pentru ca nu aveam  cu cine.Cand acesta a ajuns acasa a inceput scandalul.Am sunat-o pe o matusa sa vina la noi sa-i linisteasca ,insa lupta s-a amplificat.De la 2persoane s-a ajuns la 4(a intervenit si bunica).Matusa i-a luat partea tatalui iar bunica si mama au fost desfigurate in bataie.Cand nu au mai putut s-au linistit.iar eu eram fericita ca s-a terminat.Mama a venit la mine in camera si mi-a spus ca o sa se omoare.Nu am crezut-o am zis ca e inconstienta si ca nu stie ce vorbeste.Insa nu a fost asa.LA 10 minute am gasit-o ca vroia sa se spanzure.Am incercat sa o dezleg insa nu am putut.Am fugit dupa ajutoare si intr-un final au scapat-o.(Si acum cand trec prin camera aceea parca o vad cum atarna acolo)
 Si cate si mai cate sunt intamplarile din copilarie,cea mai frumoasa perioada a vietii(pentru unii)


P.S :O sa povestesc intr-o alta zi ,probabil.mai departe.Acum nu mai pot :((