Probabil ca multi care veti vizita blogul nu veti citi postarile..o sa postez mai rar probabil si atunci o sa scriu mult..Tot timpul mi-am dorit sa am pe cineva alaturi cu care sa vorbesc sincer si deschis ,caruia sa-i spun ce simt si prin ce am trecut...NU vreau sa ma plang sau sa pozez in victima,vreau doar sa -mi descarc sufletul.Mi-am dorit mereu sa scriu o carte despre viata mea insa in Romania acest lucru probabil nu va fi posibil niciodata si de aceea am ales sa-mi astern "viata de pana acum"aici pe blog.
STIU foarte bine ca sunt si alti copii si tineri care au povesti mai si mai decat a mea insa probabil se inchid in ei sau au cui sa le spuna sau mai rau,asa cum am fost si eu pana acum,au o retinere si o oarecare rusine .
Sper sa apuc sa postez tot ceea ce simt si tot ceea ce am simtit .Sper sa am timp si sa nu dau uitare blogul gandidu-ma ca toti cei care veti citi veti spune"Ce tampenie"!
m`am cam regasit in povestirile tale...dar nu imi place felul in care descrii,am inteles ca vrei doar sa te plangi dar ar trbui sa folosesti un limbaj mai literar...
RăspundețiȘtergerecat despre ultima parte...e groaznic ce inconstienti sunt parintii si eu am luato pe mama cand aveam 7 ani din usa de la balcon unde atarna de o frnghie.tata zicea LASO SA MOARA daca e proasta.iar eu am dato singura jos si iam dat palme apa pe fata am apasato pe piept...ce vasusem la televizor la varsta aia...am reusit so invii dar socul nul pot descrie in cuvinte
RăspundețiȘtergere